vineri, 2 mai 2008


Ca lacrima te uiţi...

La noapte, mâine
voi pleca
oricum,
ce rămâne-n urma
mea
postum,
din toate fericirile
lumeşti?
Ce singură
şi cât de tristă-mi
eşti!
Ca lacrima te uiţi
în ochii
mei
ce vezi, iubito,
dincolo
de ei?...

Un comentariu:

Valeria Lioara Roman spunea...

Timpul nu rătăceste, nu îmbătrâneşte. Noi suntem copii lui. Rămânem mereu tineri. Avem destine. Să avem grijă de ele. Avem suflete. Să le păstrăm. Să fim noi. Să iubim sufletele noastre şi a celor care merită. Să împlinim destine!

VIOREL MUHA