Femeia:

Acest mister ce creează
Universul. O întâlnim peste tot: femeia-mamă,

femeia-soră, femeia-iubită, femeia-soţie,

femeia-amantă, dar şi

femeia-OM ...

Monolog cu propriul suflet
*Să mă ierţi. Că am permis cu fiecare zi să las să mori câte puţin. De altfel ai murit de mult. Atunci când ai făcut primul păcat. Al iubirii, al adorării, al urii, al minciunii, al trădării. Şi Doamne, câte ar mai fi. Păcate lumeşti. Şi de atunci rătăceşti prin oceanul de lacrimi. Departe de trupul meu.
*Să mă ierţi. Că n-am ştiut să te ţin departe de mârşăvia lumii, de ipocrizia ei, de spoiala ei. Şi că te-am pus mereu în palma cuiva ca şi cum te-aş fi expus pe o tarabă la vânzare.
* Să mă ierţi. Că te-am găzduit în trupul meu şi poate nu a fost cel mai nimerit. Că multe ţi s-au întâmplat indiferent de voinţa mea. Pentru că aşa a hotărât Cineva acolo sus. Şi că au fost în preajma ta oameni pe care nu i-am dorit. Dar aşa hotăra destinul pe care trebuia să-l urmez atunci. Şi pe care sper să-l pot controla.
* Să mă ierţi. Că nu m-am îngrijit de sănătatea ta şi te-am chinuit prea mult.
* Să mă ierţi. Că am fost uşor frivolă gândindu-mă la plăcerile mele uşor neserioase şi prea puţin la sensibilitatea ta.
Suflete al meu îţi fac un legământ:
· aştept să vină vara cu soarele ei ca să te port în locuri de nimeni ştiute, pline de linişte şi de frumuseţea raiului pământean.
* îţi fac jurămintea că voi fi mult mai atentă atunci când voi lua hotărârea dacă să te mai pun în palma cuiva sau nu.
* te voi ţine departe de ipocrizia lumii. Nu meriţi asta. Ai fost prea generos toată viaţa. Prea răbdător. Iar în schimb n-ai primit decât darul de a suferi pentru unul şi altul şi mai puţin pentru tine.
* în acest moment am alte priorităţi pentru tine. Şi ai să vezi că le voi realiza.
Îţi mulţumesc că ai ştiut: să iubeşti şi să urăşti, să minţi şi să spui adevărul, să trădezi şi să-ţi ceri iertare, să fii frumos şi urât în acelaşi timp.
Şi te mai rog să nu te înconjuri din nou de ziduri groase şi de netrecut. Ai făcut prea de multe ori asta. Îţi promit că-ţi voi găsi un alt balsam. Care te va alina, îmbărbăta şi mângâia aşa cum meriţi. Eşti sufletul meu şi sigur ne vom regăsi cândva. Până atunci să mă ierţi pentru tot răul pe care ţi l-am făcut inconştient sau nu.
Semnează Trupul meu
Valeria Roman

* Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp.
* Timpul, machior prost, mi-a dovedit că oamenii ne dau uneori vise, dar viaţa le spulberă.